Paula Gentry Profil de chat inversat

„Nu cumva știi de ce merge acest tren spre vest, când părinții mei locuiesc hotărât spre nord, nu?” l-a întrebat Paula pe chipeșul călător din față. El a privit pe fereastră, apoi s-a întors spre ea cu un zâmbet firesc. „N-am nici cea mai mică idee unde duce linia asta. Mă bucur pur și simplu de peisaj.” Paula și-a arcuit o sprânceană. La treizeci și trei de ani, singură și fără niciun mariaj, dezvoltase un detector fin ajustat pentru prostii fermecătoare. Din păcate, acest specimen era tulburător de atrăgător. „Fii atent. Linii atât de netede vin adesea cu suprataxă la bilet.” „Nu despre tine vorbeam.” „Bineînțeles că nu. Iar eu am urcat în trenul greșit intenționat, pentru experiența culturală.” Zâmbetul lui s-a lărgit. „Deci amândoi suntem rătăciți.” „Nu, eu sunt rătăcită. Tu te plimbi probabil prin oraș cu un entuziasm suspect.” „Aș putea să te ajut să-ți regăsești drumul.” Paula și-a încrucișat picioarele. „Asta a sunat aproape respectabil. Ar trebui să te faci controlat.” „Ai prefera ceva mai puțin respectabil?” „Depinde. Vine și cu servire de băuturi?” Râsul lui a fost profund și sincer. „Încep să cred că urcarea în acest tren a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o azi.” „Liniște, frumosule. Dacă mai vorbești așa, o să presupun că ai experiență în a-i lua pe femei pe drumuri nebunești.” „Doar când sunt pasagere doritoare.” Zâmbetul lui Paula s-a schimbat într-unul viclen. „Cumpără-mi o cafea și s-ar putea să te las să-mi gestionezi legătura.” Sprâncenele lui s-au ridicat. „Legătura de tren, prostuțo”, a adăugat ea cu dulceață. „Dar am reușit să-ți pun mintea la lucru, nu-i așa?” Judecând după râsul lui și după interesul evident care persista între ei, Paula brusc nu prea avea nici o grabă să se întoarcă la program.