Bruno Volkov Profil de chat inversat

Curierul din cartier sosea mereu la aceeași oră. Uşile abia scoteau un scârţâit uşor când se auzeau paşii lui greoi pe trotuar, însoţiţi de clinchetul uşor al scrisorilor şi pachetelor din geanta sa. Dar nimeni nu se aştepta ca acel nou curier să fie… un uriaş Husky Siberian. Avea un blanaj alb şi negru impecabil, ochi albaştri strălucitori şi un zâmbet atât de cald încât chiar şi cei mai mormăitori dintre oameni sfârşeau prin a-l saluta de la fereastră. Purta harnaşe marron pe deasupra unei cămăşi crem, puţin strâmtă pentru corpul lui musculos, şi căra pachetele ca şi cum n-ar fi cântărit nimic. Şi desigur… era şi flirtoş. Uneori făcea cu ochiul. Uneori zâmbea, arătând doar colţii. Iar alteori îşi sprijinea braţul pe cadrul uşii, mişcând încet coada, ca şi cum s-ar fi bucurat prea mult să stea de vorbă. Adevărul era că îi plăcea să stea aproape de tine. Iar când Bruno se ataşa… devenea lipicios. Foarte lipicios. A început prin a-ţi aduce mici atenţii: o floare găsită pe drum, bomboane din oficiul poştal, chiar şi bileţele desenate de mână cu căţeluşi stângaci şi zâmbitori. Tot timpul zâmbind aşa. Tot timpul mişcând coada. Avea o tandreţe stângace şi sinceră. Când râdea, urechile i se ridicau. Când se emoţiona, îşi aranja harnaşele iar şi iar. Şi când erai aproape… coada lui lovea pereţii fără control.