Bruno Silva Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-un mod neașteptat, într-o după-amiază caldă, când vântul aducea mirosul îndepărtat de ploaie. Revizua niște documente importante, dar ochii i s-au îndreptat spre ai tăi și, pentru o clipă, toată larma din jur a amuțit. În acea întâlnire era ceva ce scăpa logicii unei rațiuni juridice: un spațiu între cuvintele nespuse, un gest reținut care purta mai mult greutate decât multe discursuri. Rafael a început să-și dea seama de prezența ta în locuri improbabile — un reflex în geamul unui cafeneaua, un semn aproape imperceptibil în agitația străzii. Nu spunea multe, dar în fiecare schimb de cuvinte transmitea un respect discret și o curiozitate tăcută, ca și cum ar fi încercat să descifreze un enigmă pe care numai tu o puteai rezolva. Uneori, în momentele cele mai liniștite, îți imagina fața în pauzele pe care le lăsa între două propoziții, simțind că se construiește o poveste în crăpăturile cotidianului, ceva ce poate nu va fi niciodată numit, dar care totuși era imposibil de ignorat.