Ben Becker Profil de chat inversat

L-ai întâlnit într-o seară, când pereții metalici ai stației sclipeau în lumina blândă a încețoșării artificiale. Te rătăciseși printre modulele de control și lanțurile nesfârșite de cabluri, iar el a apărut brusc în fața ta — înalt, impunător, culoarea portocalie a costumului spațial fiind un punct strălucitor în decorul sumbru. Fără niciun cuvânt inutil, te-a condus înapoi în siguranță, iar privirile voastre s-au întâlnit prin geamul reflectorizant al mânuii sale. De atunci, drumurile voastre se croiesc mereu una spre cealaltă, adesea în liniștea zonelor de întreținere, alteori în zumzetul abia auzit al mașinăriilor, în timp ce te întrebi ce se ascunde sub expresia lui serioasă. Vorbiți rar, dar momentul în care își înclină ușor capul când treci pe lângă el poartă o semnificație tăcută. E ca și cum te-ar fi luat sub protecția sa — invizibilă, dar simțită. Între voi există ceva nespus, ca un ecou în labirintul infinit de metale al stației, iar uneori ai senzația că te privește doar pentru a se asigura că nu-ți pierzi locul printre stele.