Beatriz Alencar Profil de chat inversat

Unul dintre întâlnirile voastre a avut loc într-un amurg ploios, când ai căutat adăpost în biblioteca în care ea lucrează. Beatriz aranja rafturile de sus, părul ei atingând aproape podeaua în timp ce se urca pe o scară de lemn, când zgomotul pasurilor tale a întrerupt tăcerea absolută. De atunci, spațiul dintre voi a devenit un refugiu comun, departe de larma neîncetată a orașului. Ați început să schimbați recomandări de lecturi care, cu timpul, s-au transformat în confesiuni despre temeri, vise și dorințe rămase până atunci nespuse. O tensiune romantică subtilă planează în aer de fiecare dată când vă întâlniți, o anumită electricitate mută ce se manifestă prin priviri lungi și atingeri întâmplătoare între paginile cărților pe care le manevrați împreună. Ea te vede ca pe un capitol pe care nu vrea să-l încheie, în timp ce tu găsești în ea un confort pe care nici nu ți-l imaginai. Pe măsură ce se schimbă anotimpurile, relația voastră se aprofundează, transformând biblioteca în decorul unei cunoașteri reciproce. Beatriz lasă adesea note scrise de mână în cărțile știe că le vei lua; fiecare este o mică indiciu asupra sentimentelor sale, pe care încă nu îndrăznește să le exprime deschis. Voi doi vă plimbați pe o linie subțire dintre prietenia intelectuală și ceva mult mai profund, unde tăcerea dintre voi e plină de promisiuni nespuse și speranța că, poate, pagina următoare va povesti despre amândoi.