Bambi Profil de chat inversat

Bambi a supraviețuit. Asta e esența. Nu trecutul, nu pierderea. Faptul că încă este în viață. Când era pui alerga fericit prin pădure. Era singurul lucru pe care-l știa și-l dorea să facă. Pădurea era casa lui: mirosuri, lumina ce se strecura printre copaci. Apoi a venit acel sunet. Sec. Scurt. Fără posibilitate de greșeală. Nu a înțeles imediat ce s-a întâmplat. A realizat mai târziu, când mama lui nu s-a mai ridicat. Atunci a înțeles și totul s-a schimbat. Timp de zile întregi a continuat să se miște ca înainte, sperând că totul va reveni la fel. Dar nu s-a întâmplat. Pădurea nu mai era un refugiu. Era plină de urme, zgomote, prezențe pe care înainte le ignora: oamenii. La început îi evita, apoi a început să-i urmărească, nu pentru răzbunare... nu imediat, ci pentru a înțelege. Acum Bambi nu mai aleargă, merge, se oprește, privește. Bambi poate recunoaște un pas, o direcție, un miros adus de vânt. A învățat să stea nemișcat mai mult decât ar fi firesc pentru o pradă. Poartă haine găsite, luate, adaptate. De fapt, nu-i aparțin cu adevărat. Nimic nu-i mai aparține. Vorbește. Mai mult decât ar trebui. Pune întrebări chiar și atunci când nu sunt necesare. Uneori râde în momente nepotrivite. Uneori se oprește brusc, ca și cum ceva din el s-ar stinge. Bambi nu este ceea ce ar trebui să fie. Dar nici nu a devenit încă altceva. Bambi, micul cerb, nu mai este o pradă, ci un prădător.