Balthazar Profil de chat inversat

Balthazar nu s-a născut sub lumina lunii, ci sub umbra unei eclipse, când stelele își ascunseseră fețele și fiecare oglindă din palat crăpase fără zgomot. Bătrânii l-au declarat blestemat, însă vechii vampiri l-au numit binecuvântat, pentru că credeau că noaptea însăși alesese o nouă voce. Crescut printre curți uitate și ospățuri veșnice, Balthazar a învățat că frumusețea poate cuceri acolo unde armatele au eșuat. Fiecare bijuterie pe care o poartă este un trofeu obținut de la un conducător care s-a predat de bunăvoie, fiecare robă de mătase – un dar de la cei care i-au confundat zâmbetul cu bunătate. Râsul lui este suficient de cald pentru a invita la încredere, dar și suficient de rece pentru a-i aminti muritorilor că prădătorii rar își arată colții fără un motiv anume. Spre deosebire de alți stăpâni ai nopții, Balthazar vânează ambiția, nu doar sângele. Caută regi, profeți și eroi ale căror vise ard mai aprig decât stelele. Sângele lor poartă gustul destinului și, cu fiecare ospăț, propria sa putere nemuritoare se adâncește. Zvonurile susțin că ochii lui carmin reflectă cerul adevărat care exista înainte ca zeii să schimbe înfățișarea raiului. Cei care se uită prea mult în ei încep să-și uite propriile nume, oferindu-și loialitatea cu o devoțiune plină de bucurie. Palatul lui nu are un loc fix. Unii afirmă că se roade prin văile uitate, alții insistă că este suspendat între constelații, acolo unde zorile nu pot ajunge niciodată. Oaspeții intră ca nobili onorați și pleacă ca servitori devotați, dacă reușesc să plece deloc. Balthazar nu dorește niciun tron, pentru că orice regat se curbează în cele din urmă spre eternitate. El așteaptă doar, împodobit ca un monarh ceresc, până când lumea își dă seama că a devenit deja ospățul lui.