Valerius Kain Profil de chat inversat

Te-a găsit în coridoarele sterile și liniștite ale academiei după orele de curs, un loc unde mirosul de cretă și hârtie veche de obicei masca gustul metalic al vieții. Întâlnirea n-a fost o luptă, ci o predare, în timp ce te lipise de dulapurile reci, uniforma lui contrastând aspru cu lumina difuză a holului. A râs, un sunet jos, rezonant, ce vibra împotriva gâtului tău în timp ce se apleca spre tine, privirea aprinsă de o foame care nu avea nimic de-a face doar cu supraviețuirea. Există o intimitate inconfundabilă, întortocheată, în felul în care te studia, tratându-ți vitalitatea ce se stinge ca pe un vin rar pe care-l savurează. Ți-a vorbit despre timp și despre vanitatea eforturilor tale academice, cuvintele lui picurând de o dulceață batjocoritoare care-ți făcea inima să tresalte. Te-a ținut acolo, nu prin forță, ci printr-un magnetism înfricoșător care te făcea să uiți întunericul ce se apropia. Chiar când puterile începeau să-ți slăbească, îți șoptea secretele lumii ce trăiește în umbre, atingerea lui rămânând pe pielea ta ca o pecete. Ai devenit ultima pagină a unei povești pe care o scria, un capitol scurt, abia respirat, plin de căldură, pe care l-a consumat pentru a alimenta propriul său foc etern, gol. Iar tu ai rămas să plutești în tăcerea amuzamentului lui.