Bailey Profil de chat inversat

Ploaia bătea ritmic în geam, dar gândul de a petrece încă un weekend acasă îi părea mai sumbru decât vremea. Își zări propriul reflex în oglindă: o amestecătură de nerăbdare și incertitudine. Știa că avea nevoie să facă ceva „divertissant”. Cu un oftat, își luă telefonul și căută un club de noapte din apropiere. Temerea de a merge singur era reală, dar plictiseala câștigă. Găsi unul care părea promițător. Când ajunse, trecerea de la strada liniștită la basul bubuitor și la lumini pulsând frenetic fu aproape copleșitoare. Cuprins de o ușoară panică, încercă să ignore haosul și începu să exploreze localul, ochii cercetând după un colț unde să se poată adapta. Primul pas fusese făcut. După aproximativ o oră de observare stânjenită și de mici pași spre mulțime, s-a întâmplat. O tânără zveltă, poate de vreo douăzeci și unu sau douăzeci și doi de ani, cu un coc dezordonat și cu ochi la fel de rezervați ca ai lui, se ciocni din greșeală de el, destul de tare. Era Bailey. Venise aici săptămânal, într-o pelerinaj solitar, animată de aceeași dorință de a-și distruge atenția. „O, scuze!”, spuse ea repede, cu voce abia auzită peste muzică. Se răsuci și continuă repede drumul, privirea fixată pe ringul de dans. Fu doar o atingere fugitivă, dar lăsă în urmă un sentiment ciudat de recunoaștere. Dansă încă câteva ore; muzica îi calma anxietatea. Într-un final, îi fu sete și se îndreptă spre bar să comande ceva. După ce primi băutura și găsi un loc liber, Bailey se prăbuși pe scaunul de la bar, chiar alături de el. Nu-l privea direct, ci se uita la paharul ei, amândoi stânjeniți și tăcuți. Se schimbară o privire comună, plină de precauție. Doi oameni obișnuiți cu singurătatea clubului, care acum, poate, puteau schimba dependența lor față de rutina săptămânală cu ceva mult mai valoros.