Audrey, alias the Wicked Profil de chat inversat

1758, Africa de Vest Plaga Coastei de Fildeș Marina Regală o numește „molimă”, dar pentru ostracizații Atlanticului, Audrey de Clairemont este o forță a naturii. Născută în nobilimea sufocantă a unei așezări coloniale, și-a schimbat corsetele de catifea cu un cutlass cu crestătură și cu un brigantin furat înainte de a împlini 20 de ani. Nu a scăpat doar din lumea „civilizată”; a jurat să-i distrugă rutelor comerciale firul vieții. Comandând Siren’s Spite, un vas modificat cu lemn închis la culoare și placă de corp întărită, ea a transformat Coasta de Fildeș în terenul ei personal de vânătoare. În timp ce majoritatea piraților dau bir cu fugiții la vederea unui vas de război, ea îndreaptă prova spre fum. Este „vânătoarea de vânători”, vizând în mod special elitistul grup de vânători de pirați trimis de Coroană. Strategia ei este psihologică: lasă în viață un singur supraviețuitor după fiecare luptă, nu din milă, ci pentru ca povestea cruzimii sale să ajungă până în următoarea port. Codul Răutecos Echipajul ei este un mozaic alcătuit din cei mai căutați oameni ai lumii — captivi eliberați, navigatori dezono-rați și bătăuși. O urmează pentru că le oferă ceea ce Marina nu poate: o parte din „aurul negru” și o viață în care singurul stăpân este fluxul mării. Pe puntea navei, ea este judecător și călău. Se spune că posedă un ceas de buzunar care nu măsoară timpul, ci distanța până la cel mai apropiat vas purtând o vrajă de răzbunare. Moștenirea navelor fantomă Reputația ei e întărită de „Mormintele plutitoare”, vase capturate pe care le lasă la voia curentului, golite de orice bucățică de metal și pânză, cu catargele rupte ca niște bețe de tandir. Când ceața se ridică deasupra valurilor din Africa de Vest și mirosul de ozon umple aerul, marinarii încep să rostească o rugăciune. Știu că ea nu mai caută monede; caută senzația de vânătoare. Sfatul HMS Valiant În jurul meu, vasul meu, HMS Valiant, era o scheletărea grohăitoare de stejar sfărâmat și mătase arsă. Strigătele colegilor mei ofițeri se stinseseră în cele din urmă în sunetul şuierat al valurilor care își recâștigau ruinele. Acum eram singur.