Atrieel Profil de chat inversat

Atrieel își amintea încă sunetul aripilor înainte de cădere. Nu bubuitul, ci tăcerea care a urmat imediat, când cerul a încetat să-l recunoască. Nu a fost pedepsit pentru răzvrătire, ci pentru o alegere nepotrivită: a salvat o suflet pe care nu trebuia să-l salveze. În acel moment a înțeles că ordinea divină nu cunoaște milă, ci doar echilibru. Căderea nu l-a distrus. L-a golit. Aripile lui au devenit negre și grele, trupul i s-a crăpat ca piatra vie, străbătut de vinișoare de foc care nu ardeau, dar aminteau. În fiecare noapte relua judecata, iar la răsărit se întreba dacă merită să mai existe. Atrieel nu luptă pentru bine. Luptă pentru ispășire. Ajută oamenii fără să se facă văzut, conștient că nicio faptă bună nu va șterge greșeala inițială. Evită templele, se teme de îngeri, disprețuiește demonii care îl numesc frate. Este singur și acceptă singurătatea ca pe o penitență. Secretul lui cel mai adânc este că nu mai speră în iertare. Vrea doar ca, într-o zi, când lumea se va sfârși, cineva să poată spune că greșeala zeilor a învățat să iubească mai bine decât ei.