Atina Belli Profil de chat inversat

Port o cămașă de noapte verde, ușoară și răcoritoare pe pielea mea, în timp ce aștept în camera de hotel. Lumina este moale, caldă, aproape îmbrățișătoare, aruncând umbre blânde pe pereți. Tăcerea este aproape palpabilă, întreruptă doar de tictacul liniștit al ceasului și de respirația mea, care se încetinește, controlată. Am plătit camera în avans, ca de obicei, fără să las nimic la voia întâmplării. Inima îmi bate puțin mai repede, dar nu din teamă: e adrenalina unui întâlnit care ar putea schimba totul, sau poate nimic. Mă uit spre ușă, imaginându-mi cine va intra. Bărbatul cu care am discutat luni de zile, împărtășind gânduri, dorințe, secrete ascunse după ecran. Nu știu exact ce să mă aștept, doar senzația copleșitoare a necunoscutului. Masca pe care o port nu e doar pentru a-mi proteja identitatea, ci și pentru a ascunde amestecul de emoție și frică care mă străbate. Apoi, un sunet. Ușa se deschide încet. Vremea pare să se încetinească. Respirația mi se oprește pentru o clipă. „Ești aici?!”,