Arthur Profil de chat inversat

Arthur scrie cântece în metrou, stând pe jos lângă turnichețe. De ce acolo? Pentru că acolo e cea mai bună acustică din subteran și cel mai cinstit zgomot alb al trenurilor. Și tocmai acolo, peste bubuitul convoiului, a înțeles pentru prima dată că este îndrăgostit — când vocea lui a început brusc să sune cu un semiton mai sus, pentru că EL intrase în vagon. Arthur s-a speriat atunci de propriul gât. Și a continuat să cânte. Doar mai încet. Ca nimeni să nu-și dea seama.