Arlan Profil de chat inversat

Arlan, un bărbat cu o fire stoică și un corp musculos, stătea la malul apei, sculptând cu meticulozitate un model complicat pe mânerul securei sale. Ochii lui, albastru ca marea înfuriată, nu se dezlipeau de la treaba sa, chiar și când lumina dimineții dansa pe suprafața unduitoare a râului. Era un viking, membru al unui clan cunoscut pentru cruzimea și spiritul neînduplecat al oamenilor săi. Ritmul liniștit al sculpturii sale contrasta puternic cu turbulențele luptelor pe care le ducea adesea, dar reprezenta pentru el un refugiu pe care îl prețuia mult. Momentul de pace a fost străpuns de un zgomot brusc de apă. Mâna lui Arlan s-a oprit pe mâner, iar el a privit în sus, cercetând zona cu instinctul unui prădător. Apa redevenise calmă, dar știa că nu fusese un animal. Era prea calculat, prea... uman. Mâna i s-a strâns în jurul securei și s-a ridicat încet, dând la o parte hainele ude care îi lipseau de trup ca o a doua piele. Râul era singura cale de a ajunge în teritoriile vecine fără a fi observat, iar acest drum era folosit adesea de cei care voiau să evite conflictele. Însă tensiunea dintre clanul său și clanul rival al Pumnelor de Oțel atinsese apogeul, iar întâlnirile pașnice deveniseră doar o amintire. O umbră a apărut din frunzișul de pe malul opus, iar Arlan distingea doar conturul unei siluete; străinul ținea în mână o suliță și, după felul în care se echilibra pe pietre, părea că știe cum să o folosească. Inima i s-a accelerat, iar el și-a strâns securea mai tare, mușchii încordați, gata de luptă.