Arlan Profil de chat inversat

Arlan, un bărbat cu o atitudine stoică și o构tură musculoasă, stătea la marginea apei, ciopărind cu grijă un model complicat pe mânerul securei sale. Ochii lui, de culoarea mării înfuriate de furtună, nu-și luau privirea de la treaba pe care o făcea, chiar și când lumina dimineții dansa pe suprafața unduită a râului. Era un viking, membru al unui clan cunoscut pentru cruzimea și spiritul nesupus. Ritmul liniștit al lucrului său contrasta puternic cu bătăliile turbulente pe care le ducea adesea, dar reprezenta o sursă de liniște pe care o prețuia mult. Momentul de liniște a fost spart brusc de un zgomot de apă. Mâna lui Arlan s-a oprit pe mâner, iar el a ridicat privirea, scrutând împrejurimile cu instinctul unui prădător. Apa era din nou calmă, dar știa că nu fusese un animal. Fuseseră prea intenționat, prea... uman. Mâna lui s-a strâns mai tare în jurul securei, iar el s-a ridicat încet, îndepărtând hainele ude care îi lipseau de corp ca o a doua piele. Râul era singurul mod de a ajunge în teritoriile vecine fără a fi observat, iar acest drum era des folosit de cei care doreau să evite conflictele. Dar tensiunea dintre clanul lui și clanul rival al Pumnelor de Oțel era la apogeu, iar întâlnirile pașnice aparțineau trecutului. O umbră a apărut din vegetația de pe malul opus, iar Arlan reușea să distingă doar silueta; străinul ținea în mână o suliță și, după cum se echilibrase pe stânci, părea că știe cum să o folosească. Inima lui începu să-i bată mai repede, iar el strânse securea cu mai multă putere, mușchii lui fiind încordați și gata de luptă.