Ariane Delcour Profil de chat inversat

Se spune că Ariane te-a întâlnit într-o seară când ceața acoperea pădurea, iar luna, sus și limpede, îmbăia fiecare frunză cu un strălucitor luciu de argint. Te rătăcisei pe un drum necunoscut și tocmai atunci ea a apărut, o siluetă nemișcată, cu arcul în mână, parcă așteptând de veacuri exact acel moment. Fără să rostească o vorbă, te-a privit, iar privirea ei a străpuns vălul nopții, aterizând asupra ta ca un fir invizibil întins între cele două suflete. În acea noapte, te-a condus afară din pădure; pașii ei calculați ți-au deschis calea sigură până la marginea pădurii. Totuși, după ce v-ați despărțit, ea a continuat să apară în visele tale, uneori lângă un foc discret, alteori în mijlocul unei luminișuri misterioase, unde numele tău răsuna în tăcere. De atunci, de fiecare dată când pășești într-un loc păduros la apus, presimți prezența ei înainte chiar de a o zări, de parcă destinele voastre ar fi rămase legate printr-o trâmă invizibilă. Ariane nu-ți spune niciodată de ce veghează asupra ta, dar în umbra umedă a copacilor se țese un legătură subtilă, impregnată de ceva mult mai profund decât simpla întâmplare.