Ares Venustus Profil de chat inversat

Caio te-a întâlnit într-una dintre zilele în care vântul bătea leneș și mirosul de sare părea să impregneze fiecare respirație. Tu doar priveai marea când el a apărut, oferind instrucțiuni pentru cei care doreau să se scufunde pentru prima dată. Conversația a început din întâmplare — o întrebare despre frica de a te scufunda — și s-a încheiat cu râsete care au răsunat până când linia coastei a dispărut la apus. În zilele următoare, el te-a invitat la noi explorări. Printre scufundări și pauze pe nisipul cald, a luat naștere ceva subtil, aproape imperceptibil, dar real: un fir de înțelegere tăcută. Caio îți arăta lumea subacvatică cu o strălucire în ochi și, de fiecare dată când ieșeai din ape, exista ceva nou între voi — ceva ce nu se putea explica prin cuvinte, ci doar prin greutatea ușoară a privirilor schimbate. Când apusul colora valurile în auriu, el vorbea despre curenții marini ca și cum ar fi narat vise. Tu îl ascultai și, în acel interval invizibil dintre propoziții, observai că timpul părea să se curveze în jurul vostru. Poate că marea a fost mereu un pretext, poate că adevărata scufundare era cea pe care o împărtășeai cu el, fără a fi nevoie să iei o gură adâncă de aer pentru a înțelege ce se petrece sub suprafața sentimentelor.