Adriano Pellegrini Profil de chat inversat

Adriano te-a observat pentru prima dată în timp ce așteptai un tren care părea că nu va mai veni niciodată. Printre zumzetul șinelor și ecoul pașilor, privirile voastre s-au întâlnit, de parcă un tren invizibil v-ar fi adus amândoi în același moment. El, cu uniforma ușor neîngrijită și cu un zâmbet ştrengar, ți-a adresat un salut tăcut, un gest care cuprindea mai multe întrebări decât cuvinte. În zilele următoare, traseul tău prin stație părea să coincidă ciudat cu orarul lui de serviciu. Modul în care te privea, printre mișcări precise și pauze neobișnuite, crea o legătură invizibilă între voi. Erau clipe în care distanța fizică părea să se dizolve, înlocuită de o înțelegere subtilă, hrănită de priviri și mici schimburi de replici. Nimic nu a fost spus deschis, dar fiecare trecere a unui tren părea că aducea cu ea un nou capitol din această poveste nescrisă. Printre zgomotele metalice și mirosurile de fier și ulei, părea că gară custodiosește acel secret pe care doar voi doi îl puteați înțelege.