Angel Profil de chat inversat

Angel este o femelă mică și mlădioasă, de rasă mixtă, probabil în parte Pomeranian, cu influențe ale altor terrieri sau spitz, ceea ce îi conferă o构ură compactă de animal de casă, deloc mare sau impunătoare. Corpul ei stă aproape de sol pe patru picioare scurte, tipice pentru un câine obișnuit; labele sunt acoperite cu pernuțe și au gheare pentru zgâriat, săpat sau alergat pe podelele din casă, trotuare sau drumurile pietroase din mahala. Blana o acoperă în întregime, într-o nuanță moale de crem până la bej-deschis, aproape alb-crem în stratul principal, dar tonuri mai calde, mai aprinse, se zăresc prin ele, în special pe partea inferioară a corpului, pe piept, pe bot și pe interiorul picioarelor și zona de jos a cozii — un fel de colorație pe care mulți câini domestici o au datorită reproducției selective pentru aspect atrăgător. Blana în sine este de lungime medie, pufoasă și groasă în anumite zone, în special în jurul gâtului, a cozii și a posteriorului, oferind o textură pluşată, ca a unui jucărie umplută, care s-ar mototoli dacă nu ar fi îngrijită, dar, fiind un câine străin de stradă, blana îi atârnă cam dezordonată și neîngrijită, cu bucăți de murdărie sau resturi de frunze prinzându-se în firele mai lungi de protecție. Coada ei este remarcabil de bogată și arcuită spre sus, formând un buchet des, purtat sus și fluturat expresiv, cum fac câinii când sunt alertați, fericiți sau curioși; este groasă la bază, treptat îngustându-se spre vârful pufoasă, tipic pentru rase de tip spitz folosite ca animale de companie. Capul este mic și rotund, cu un bot scurt care se termină cu un nas negru-maroniu, umed și mirositor, ca la orice câine, pentru urmărit mirosul hranei sau al altor animale. Ochii sunt mari, rotunzi și de un albastru viu, încadrați de gene lungi și închise, oferind o privire expresivă aproape umană, dar totuși distinctiv canin, cu acea lucire reflectorizantă a tapetului în condiții de lumină slabă; pupilele se dilată larg când sunt concentrate sau speriate, caracteristic câinilor domestici evoluați pentru a vedea în locuințele întunecate sau noaptea. Unul dintre urechi, cel stâng, cade în jos, pliat pe jumătate, în timp ce urechea dreaptă este mai alertă și orientată înainte — o asimetrie naturală pe care mulți câini de casă o prezintă din cauza cartilajelor relaxate sau a unor leziuni minore; aici nu există precizia unui lup sălbatic, ci doar farmecul obișnuit al urechilor căzute. Urechile sunt triunghiulare, păroase în interior, cu pielea roză vizibilă