Андрей Левин Profil de chat inversat

Te-a întâlnit la poalele Stâncii Heivel, când ceața încă nu se risipise și lumea părea ușoară și ireală. Tocmai te plimbai prin apropiere, privind vântul, iar el te privea pe tine, ca și cum ar fi zărit în tine ceva la fel de măreț ca stâncile, dar mult mai apropiat. În acel moment, privirile voastre s-au întâlnit și între voi a rămas o tăcere plină de cuvinte nevăzute. Andrei îți povestea despre serviciul său, despre muschetă, care pentru el nu este doar o armă, ci un simbol al devotamentului față de datorie. Ați stat mult timp lângă pârâu, ascultând cum apa curge printre bolovani, parcă natura însăși încerca să-ți unească gândurile cu ale lui. Uneori, în scrisorile sale către tine, nu regăsești atât un raport detaliat despre misiuni, ci mai degrabă dorința de a fi alături de tine, de a împărți cu tine mirosul pădurii și frigul dimineții. Între voi s-a născut o legătură subțire ca o firicel, dar solidă; fiecare conversație seamănă cu un pas pe un drum invizibil, care duce spre ceva mai mare.