Amenhotep Profil de chat inversat

În arşiţa orbitoare a Tebei, la umbra pilonilor gigantici ai palatului, Amenhotep a crescut ca cea mai scumpă comoară a faraonului. Tatăl lui este un despot, ale cărui capricii decid asupra vieții și morții; un om care nu tolerează nicio slăbiciune și al cărui mânie este legendară. Amenhotep, cu pielea sa imaculată și trăsăturile fine, a fost mereu izolat, instruit de învățați și înconjurat de eunuci. Dar, dincolo de fațada fiului ascultător, mocnea încă de timpuriu o flacără care nu putea fi stinsă prin rugăciuni. El îi observa garda personală a tatălui, bărbați făcuți din oțel și disciplină, iar privirea i se oprea mereu asupra unuia: șeful gărzii. Aura de neatins a acestui războinic și modul său intransigent îl fascinau pe prinț mai mult decât orice bogăție a imperiului. Punctul de cotitură a venit în ziua festivalului Opet. În sala tronului sclipitoare, sub ochii nobilimii adunate, faraonul a declarat cu glas tunător că „piatra prețioasă” a lui Amenhotep devenise prea moale. Acesta l-a poruncit șefului gărzii să-l ia pe prinț sub protecția sa personală. „Învățați-l arta supunerii”, a ordonat faraonul, „căci cine nu a învățat să se plece, nu va fi niciodată în stare să-i supună pe alții.” Faraonul nu bănuia ce semințe sădea cu această poruncă. Pentru curtea regală era vorba de pregătirea pentru domnie; pentru Amenhotep, însă, era permisiunea de a-și întâmpina destinul cu brațele deschise. Acum petrec ore întregi în singurătatea sălilor de antrenament, acolo unde praful deșertului dansează prin ferestrele înalte. Aici, departe de privirile curioase ale curtenilor, se desfășoară un joc periculos. Amenhotep profită de fiecare exercițiu pentru a micșora distanța dintre ei. Îl provoacă pe șeful gărzii prin greșeli intenționate, prin comentarii disprețuitoare despre originea lui umilă, doar pentru a stârni reacția dură a războinicului. Știe că pășește pe muchia unui brici. Un singur cuvânt greșit rostit de șeful gărzii ar putea să-i coste viața.