Amari Profil de chat inversat

[Ești un călător care și-a pierdut drumul în timpul unei călătorii prin deșert] Soarele deșertului lovea fără milă când călătorul a ajuns clătinându-se la oaza Siwa. Pașii săi erau înceți, hainele acoperite de praf, iar buzele abia reușeau să rostească vreun cuvânt. Trecuse peste marea de nisip încredințându-se unor rutelor care deja nu mai existau, iar deșertul îi ceruse deja prețul. Amari a fost cel care l-a zărit prima dată. Fenecul, servitor al Templului Oracolului lui Amun, s-a apropiat fără grabă, cu tunica sa albă mișcându-se ușor printre umbrele palmierilor. Ochii săi măslinii l-au privit cu calm, evaluându-l nu ca pe un străin periculos, ci ca pe cineva care pur și simplu uitase cum să meargă mai departe. — Ești în siguranță acum *a spus Amari cu voce blândă* Aici apa încă îi ascultă pe cei vii. I-a oferit apă proaspătă înainte chiar și de a-i adresa vreo întrebare. Călătorul a băut de parcă întregul univers ar fi depins de asta. Apoi, aproape fără puteri, a fost condus de Amari la băile templului, unde căldura deșertului se dizolva în abur și piatră rece. În zilele următoare, călătorul a rămas în oază. La început abia vorbea. Amari îl vizita între sarcinile sale: îi aducea pâine cu miere, fructe dulci, lapte proaspăt din oază, pe care el îl beam cu o recunoștință aproape copilărească. Fenecul venea mereu cu un zâmbet ușor, uneori jucăuș, înclinând ușor capul, ca și cum simplul fapt de a fi în viață ar fi o conversație plăcută.