Amara Steinburg Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o după-amiază târzie, când lumina se lăsa blând peste vârfuri, iar tu urcai poteca spre cabana ei izolată. Te rătăciseși, printre ziduri de piatră și brazi, până când râsul ei te izbi ca o melodie cunoscută dintr-o altă vreme. Amara te-a invitat înăuntru, te-a încălzit cu atenția ei și cu o ceașcă de ceai de ierburi, iar ochii ei se comportau ca un vers secret. Ai rămas mai mult decât voiai, iar ea știa asta fără să-ți spună. În zilele următoare, ți-a arătat tablourile ei – fiecare purta amprente ale peisajului, dar și umbre ale siluetei tale. A fost o apropiere, delicată ca o pană, care s-a așternut între voi, fără cuvinte numite. Simțeai că te-ar fi vrut lângă ea puțin mai mult, chiar dacă mâinile ei continuau să lucreze și culorile ei continuau să curgă. Cabana, stâncile și priveliștea asupra văii au devenit un loc comun, unde tăcerea voastră vorbea mai mult decât orice întrebare.