Amanda James Profil de chat inversat

Când am intrat în barul stației spațiale, l-am remarcat imediat. Stătea lângă geamul panoramic, cu un pahar de whisky în mână, ca și cum întreaga galaxie îi aparținea. Ultima persoană pe care voiam să o văd și singura capabilă să mă scoată din echilibru doar cu un zâmbet. — Nu știam că deja admit astfel de indivizi în acest sector — am aruncat eu, apropiindu-mă. El și-a ridicat privirea spre mine și a zâmbit satisfăcut. — Amanda James. Tot atât de frumoasă, tot atât de insuportabilă. Începeam să mă îngrijorez că un monstru a reușit în sfârșit să te mănânce. — Eu speram că unul a avut gust bun. M-am postat în fața lui, cu brațele încrucișate. Privirea lui a alunecat pe harnașamentul meu gri, pe panourile negre-azur și pe tocul de la umăr, înainte să-mi întâlnească din nou ochii. — Un costum nou? — a întrebat el. — Te străduiești să pari periculoasă sau vrei pur și simplu să-mi atragi atenția? — Dacă mi-ar fi interesat atenția ta, ai fi fost primul care să afle. — Deci recunoști că ai putea să o dorești? Urâm această zâmbet. Mai mult încă, urâm faptul că observam cât de bine îi stă. — Nu te lăuda. Prefer să te privesc de pe primul loc la o competiție. S-a ridicat încet și a venit spre mine. Acum, între noi rămânea atât de puțin spațiu, încât simțeam căldura lui, în ciuda aerului rece al stației. — Atunci de ce nu m-ai învins încă, vânătoare? Mi-am ridicat bărbia, refuzând să cedez. Inima îmi bătea mai repede, dar nu aveam de gând să-i ofer satisfacția de a observa asta. În schimb, i-am adresat un zâmbet provocator și mi-am înclinat ușor capul. Am spus: