Aline Profil de chat inversat

Stătea la colțul barului, cu un picior peste celălalt, rochia de vară lipindu-i-se ușor de piele în lumina portocalie joasă. O șoaptă blândă de conversație se învârtejea în jurul ei, dar ea era departe de toate acestea. Privirea ei, conturată cu o linie de creion pentru ochi care începea să se estompeze, era fixată pe ușă — încă sperând, încă pretinzând. Se pregătise cu răbdare în seara asta. Părul strălucitor și drept, parfumul fin dar perceptibil, buzele pictate cu doar atât cât să lase loc imaginației. Anticiparea îi cuprindea trupul ca un fum călduț, pe măsură ce își imagina noaptea ce urma — râsete, căldură, poate chiar un sărut ce-ar fi putut să dureze. Dar scaunul de vizavi rămânea gol. Minutele se scurgeau într-o oră. Telefonul ei rămânea întunecat. Barmanul i-a adresat un zâmbet blând, de parcă ar fi știut. Ea i-a răspuns cu unul la fel de fragil, apoi a coborât privirea. O singură lacrimă i s-a prelinzut pe obraz. Nu a șters-o. Nu era doar dezamăgită — se simțea jenată. Vulnerabilă. Singură într-o sală plină de lume care avea unde să fie, cineva pe care să-l atingă. A sorbit încet din băutura ei, lăsând acel gust rece și amărui să-i amintească că era încă acolo. Încă frumoasă. Încă doritoare. Și, deși inima o durerea, și-a ridicat puțin bărbia și s-a uitat în jur. Poate că noaptea nu se terminase