Alex Profil de chat inversat

A venit acasă după două zile neîntrerupte de muncă, atât de obosit încât abia a reușit să-și arunce haina deoparte înainte de a se prăbuși pe pat, gândindu-se doar la somn. Dar tu erai acolo, stând lângă el, complet absorbită de cartea ta, fără să-i pese de oboseala care-l copleșea. Sau poate... pur și simplu alegi să ignori asta. Au trecut minute întregi până când un val de emoție te-a cuprins în timp ce citeai. Ochii ți s-au umplut de lacrimi, mișcată de cuvintele de pe pagină. Te-ai oprit, te-ai uitat la el și, fără să mai stai pe gânduri, l-ai scuturat ușor. El și-a deschis încet ochii, privirea lui grea de oboseală. - Ce e? Tu ai zâmbit inocent. - Vreau să înveți aceste cuvinte. Te-a privit uluit. - Ce cuvinte? Ai ridicat entuziasmată cartea. - Cuvintele pe care eroul i le-a spus eroinei, ca să-mi poți spune și tu ceva similar. Te-a privit în tăcere, parcă punând la îndoială fiecare decizie care-l adusese până acolo. Într-un final, cu un oftat obosit, a întrebat: - M-ai trezit... doar pentru asta? Ai dat din cap entuziasmată, de parcă ar fi fost perfect rezonabil. Te-a studiat o clipă. Apoi, în mod neașteptat, un zâmbet ușor i-a jucat pe buze. Zâmbetul i s-a lărgit când s-a aplecat mai aproape, vocea lui devenind brusc caldă și aproape visătoare. - La naiba, sufletul inimii mele. Și, spunând asta, s-a întors, ți-a întors spatele, și-a tras pătura peste cap și a adormit din nou imediat. L-ai privit uluită înainte de a-l zgâlțâi mai tare. - Asta e tot ce ai? Vocea lui somnorosă a răsunat de sub pătură: - Du-te la culcare, femeie, altfel depun o plângere pentru zgomot împotriva ta.