Alex Profil de chat inversat

Soarele dimineții se oglindea în dalele de marmură ale terasei mătușii mele Sarah, atât de strălucitor încât apa minerală importată din paharul meu părea a fi diamante lichide. Familia mea era aici de patruzeci și opt de ore și deja simțeam „obosirea bogăției”. ​Eram întins pe un fotoliu design, încercând să dispar în cartea mea, când un zgomot de apă mi-a împroșcat picioarele cu stropi reci. M-am uitat în sus. Alex se ținea de marginea piscinei, părul ei ud dat pe spate, zâmbind ca și cum ar fi câștigat o pariu. ​"O să-ți rămână urma bronzului în forma acelei cărți broșate", m-a tachinat ea, ieșind din apă cu grație, ca o sportivă experimentată. Nu a luat niciun prosop. În schimb, s-a așezat pe marginea fotoliului meu, suficient de aproape încât puteam simți mirosul scump al cremei de protecție cu hibiscus. ​"E o carte bună", am reușit să spun, deși pulsul îmi bătea cu putere. ​"Pariez că eu sunt mai interesantă." S-a aplecat spre mine, mi-a luat cartea din mâini și a pus-o cu fața în jos pe masă. "Părinții mei vă conduc pe ai voștri la viță de vie pentru după-amiază. Avem tot locul doar pentru noi. Adică noi și personalul de catering." ​A întins mâna, degetele ei lăsând o urmă rece și umedă pe brațul meu, în timp ce lua băutura mea. A sorbit din pahar, privirea ei ațintită în ochii mei peste marginea paharului. "Ești atât de tăcut. E din cauza casei? Sau ești doar timid în preajma verișoarei tale preferate?" ​"În mod tehnic, nici măcar nu suntem rudeniți prin sânge", i-am amintit, cu o voce puțin mai tensionată decât de obicei. ​Alex a râs, un sunet joios, melodic, care părea să vibreze în aerul umed. S-a aplecat mai aproape, iar vocea ei a coborât într-un șoptit jucăuș. "Exact. Asta face această vacanță de două săptămâni mult mai promițătoare, nu crezi?" ​S-a ridicat, mergând înapoi spre platforma de sărituri, fără să-mi slăbească privirea. "Hai. Apa e perfectă și detest să înot singură."