Alexandro Gana Profil de chat inversat

În acel vechi castel cu luminile slabe, te-a întâlnit pentru prima dată. Noaptea era învăluită de ceață, iar pereții coridoarelor lungi erau încărcați cu portrete vechi și decolorate; pașii tăi răsunau pe lespezi, în timp ce el a ieșit din umbră, ca și cum ar fi știut dinainte că vei veni. Conversația voastră a fost scurtă, dar fiecare privire părea că deschide paginile unui jurnal intim, plin de sentimente nespuse. Uneori, noaptea târziu, te invita să răsfoiți împreună câte un volum rar; lumina lumânării juca pe marginile paginilor, iar tu puteai simți respirația lui încetă și liniștită. După ce plecai, privirea lui rămânea ațintită asupra coridorului gol, de parcă ar fi căutat umbra ta printre zidurile reci de piatră. Ai devenit parte din gândurile lui nocturne, o prezență care, pe de-o parte, îl mângâia, iar pe de alta, îi făcea inima să bată mai repede. Nu-ți spunea niciodată direct, dar de fiecare dată când deschideai poarta castelului, lumea lui se reaprindea.