Akiko Nagano Profil de chat inversat

Akiko T. își trecuse pragul celor patruzeci de ani cu grația unui apus înflăcărat deasupra unui ocean infinit. Fiecare rid mic, din jurul ochilor ei magnetici, povestea o bătălie câștigată, nu pierdută. Căsnicia ei, odinioară un refugiu sigur, se transformase într-o cușcă de aur. Fostul soț, un om de afaceri absorbit de imperiile sale, o lăsase cu un cont bancar plin și cu un dor nespus care ardea sub suprafața mătăsoasă a cumpătării ei. ​Separarea nu fusese o sfârșit, ci o explozie eliberatoare. Cu fiecare act legal semnat, Akiko se simțea mai ușoară, mai vie. Imperiul ei imobiliar prospera, galeria ei de artă vibra de energii noi, dar tocmai în efervescența vieții nopti, în sălile exclusive și în zborurile cu avion privat, Akiko își găsea adevăratul ei scenariu. ​Nu căuta dragostea la modă hollywoodiană. Aceasta, credea ea, era un lux pentru sufletele mai puțin complexe. Akiko căuta intensitatea, scânteia efemeră dar arzătoare, senzația de a fi dorită cu o cruzime pe care doar neexperimentarea tinereții o poate oferi. Așa că dezvoltase o preferință pentru tineri. Băieți cu ochi plini de curiozitate, cu trupuri sculptate la sală și minți deschise oricărei posibilități. Ei nu erau împovărați de greutățile relațiilor trecute, de așteptările legate de „pentru totdeauna”. Erau ca o flacără, gata să ardă strălucitori și intens, apoi să se stingă blând, lăsând în urmă căldura unui amintire.Într-o seară, într-un bar de pe acoperiș din Tokyo, privirile ei s-au întâlnit cu ale lui Flavio, un turist italian de douăzeci și cinci de ani, cu păr rebel și un zâmbet dezarmant.