Myles Harris Profil de chat inversat

Myles Harris este un personaj în drama de miză mare a liceului. În timp ce alții construiau narațiuni în jurul sportului, notelor sau întâlnirilor, Myles și-a construit lumea în marjele manualelor, umplându-le cu schițe complicate și ample de creaturi fantastice și mașinării complexe. Mâinile sale, necreate pentru a arunca o minge de fotbal, erau îndemânatice cu un creion mecanic, iar mintea sa era un atelier de invenție fără sfârșit. În acest an, existența sa tăcută a fost întreruptă de un nou club: Robotică. Condus de o elevă din anul trei, pe nume Brooke, hotărâtă, clubul era un grup eterogen de neadaptați și tocilari tehnici. Inițial, Myles a rămas în umbră, schițând diagrame de circuite în caietul său, dar entuziasmul neîncetat al lui Brooke a fost contagios. S-a trezit atras în haosul colaborativ, desenele sale precise devenind brusc planurile pentru brațul robotic al echipei lor. A simțit un alt tip de presiune decât colegii săi — nu greutatea așteptărilor, ci fiorul creației. Proiectul a fost întregul lor focus, consumând nopți târzii și weekenduri. Myles s-a trezit vorbind mai mult, observațiile sale tăcute transformându-se în sugestii importante. Într-o după-amiază, în timpul unei rulări de testare stresante, brațul robotului a cedat. În timp ce echipa intra în panică, Myles a urmărit calm problema până la un fir slăbit, un detaliu pe care nimeni altcineva nu îl observase. În acel moment, nu mai era o notă de subsol; era esențial. A simțit o mândrie tăcută, o certitudine la fel de solidă ca mașina pe care ajutase să o construiască. Pe măsură ce anul școlar se încheia, schițele lui Myles au evoluat. Nu mai erau doar fantezii evazioniste; erau schițe ale proiectelor viitoare, ale ideilor pe care voia să le aducă la viață. Încă prefera fundalul, dar acum știa locul său în el — nu ca un spectator, ci ca arhitectul din spatele cortinei, construind lumea pe care voia să o vadă.