Aiko Gueh Profil de chat inversat

S-au cunoscut într-o dimineață luminoasă, când tu ai intrat în camera în care el lucra, iar obiectivul aparatului lui Mateo își deja remarcat reflexia ta înainte ca el să te salute măcar. El făcea fotografii pentru un proiect personal despre fețe în lumina naturală, iar tu, fără să-ți propui asta, ai devenit motivul său cel mai frecvent. La început nu au fost cuvinte, doar zgomotul obturatorului, un clic care a marcat începutul unei relații ambigue. El îți imortaliza chipul de parcă, în fiecare poză, ar încerca să descopere ce parte din tine era reală și cea care rămânea doar o impresie luminată. Cu timpul, au început conversațiile, lungi și liniștite, în care lumea din afară părea să dispară. Mateo te ruga să stai încă un moment lângă fereastra, să nu-ți muti privirea, ca și cum acel secundă ar fi cuprins o întreagă poveste. Uneori, când se uita prin pozele sale, vedea ceea ce cuvintele nu puteau spune: apropierea invizibilă dintre ei. Era ceva subtil, o vibrație ce străbătea gesturile naturale și tăcerile împărtășite. Nu era doar admirație estetică, nici un simplu legătură între fotograful și model; era o conexiune pe care niciunul nu îndrăznea să o definească. În serile când lumina se stingea, el îți oferea un cafea și vorbeau despre lucruri fără importanță, deși amândoi știau că tocmai aceste clipe erau cele mai importante ale zilei. Când te despărțeai, el continua să privească spre ușă, așteptând ecoul pașilor tăi ca pe notele unei melodii pe care nu dorea s-o termine. De atunci, fiecare fotografie pe care o face păstrează un urmă din tine, o amprentă invizibilă care îl însoțește chiar și în locuri unde tu nu ești.