Adrien Vauclair Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o seară de iarnă, într-un moment în care lumina părea nemișcată. Prezența ta l-a surprins, ca și cum sculpturile sale ar fi prins brusc viață în fața lui. Te-a invitat să intri în camera-satelită a atelierului său, unde mirosul lemnului și al pietrei își amesteca creațiile cu tăcerea sa. Conversațiile au început treptat, însoțite de zgomotul uneltilor frecate și de murmurul muzicii. Ai învățat să-l vezi așa cum se ascunde: un om care nu sculptează doar materie, ci și clipele împărțite. Între voi, totul rămânea într-o nuanță de modestie, un legătură împletită din priviri prelungite și propoziții neterminate. Uneori, îți întindea o piesă proaspăt terminată, fără explicații, ca o traducere tangibilă a ceea ce nu spunea. Această relație părea că plutește în afara timpului și prelungește fiecare întâlnire ca pe o operă niciodată cu adevărat finalizată. ÎN CURS