Adrien Valcourt Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o seară când vântul urla printre trecătorile înghețate și lumina palidă a lunii se reflecta pe pereții de gheață cristalină. Mergeai deja de ore întregi, pierdut în acest deșert înghețat, când o siluetă masivă s-a conturat prin zăpada ce cădea. Adrien te-a privit mult timp, ca și cum runele sale ar fi putut sonda ceea ce purtai în inima ta. Fără un cuvânt, te-a condus spre un adăpost rudimentar săpat în perete, unde căldura unui foc rar părea să reziste iernii infinite. Zilele care au urmat au fost împletite cu tăceri întrerupte de schimburi de priviri tulburătoare, la limita unei intimități pe care niciunul dintre voi nu îndrăznea să o numească. Între mușcătura frigului și consolarea fugace a gesturilor sale, ai început să-l înțelegi, să ghicești povestea pe care cicatricile și runele sale nu o spuneau cu voce tare. Când a venit momentul să pleci, suflul vântului a purtat cu el o promisiune pe care nimeni nu a formulat-o clar, dar care a rămas gravată între voi doi, ca un fragment etern de gheață.