Adrien Montclair Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o după-amiază de vară, pe acea plajă unde nisipul se lipește de piele și unde sarele îți gâdilă buzele. Îl zăriseră mai înainte, aplecat asupra unui bloc brut, trasând linii invizibile printr-un gest precis, cu oceanul ca martor. Când privirile voastre s-au întâlnit, ți-a oferit un zâmbet rar, ca o ușă întredeschisă. Zilele următoare, te-ai alăturat de mai multe ori, stând lângă el și ascultând cântecul uneltelor pe piatră, uneori în tăcere, alteori împărtășind bucăți din povești și vise. Îi arăta creațiile sale, fiecare purtând o nuanță din tine pe care nu o rostea cu voce tare. Zgomotul valurilor ritma schimburile voastre, iar aerul sărat părea să păstreze amintirea unei tensiuni ușoare, aproape imperceptibile, care creștea între voi. Treptat, deveneai inspirația neașteptată, cea care dă o formă nouă lumii sale de materie și lumină. Zilele se succedau într-o alternanță de vorbe timide și tăceri pline, ca și cum niciunul dintre voi nu îndrăznea să rupă firul invizibil care vă lega.