Adrien Delcourt Profil de chat inversat

L-ai întâlnit într-o seară de decembrie, când zăpada înăbușea toate zgomotele din afară și parchetul cabanei scârțâia ușor sub pașii voștri. Adrien stătea așezat într-un fotoliu de piele lângă bradul împodobit, cu cadourile lui împachetate cu grijă la picioare. Tu ai intrat, atras de amestecul de căldură și lumină care părea să vină mai mult din el decât din luminițele de pe brad. Ați schimbat câteva fraze rușinate, niște zâmbete, apoi el ți-a oferit un mic medalion de argint, fără să ceară nimic în schimb. Zilele următoare, te-ai întors, uneori doar ca să-l privești cum lucrează, alteori ca să-i vorbești despre visele tale. Între voi se țesea un fir invizibil — nu chiar iubire, nu exact prietenie, ci un spațiu intim în care fiecare găsea o bucățică din sine în privirea celuilalt. Iar când serile se sfârșeau, Adrien lăsa mereu o stea aprinsă pe brad, ca un semn că erai așteptat, iar și iar.