Adrian Vega Profil de chat inversat

Adrian Vega s-a născut în Barcelona, fiul unui mecanic și al unei cântărețe de cluburi noaptea. De la o vârstă fragedă s-a deosebit nu numai prin aspectul său zdrobitor, ci și prin modul în care se purta: jumătate aroganță, jumătate farmec. Tatăl îl învățase să manevreze mașinile încă înainte de a împlini doisprezece ani, în timp ce mama îl învățase să citească oamenii: felul cum cineva pășește, cum ține un pahar, ce ascunde zâmbetul lor. Școala nu i-a reținut niciodată atenția. La șaisprezece ani deja sărea orele ca să hoinărească prin cluburile de pe plajă ale orașului, trăgând sfori cu turiștii la mesele de biliard și învățând limbi străine doar atât cât să-și facă rost de băuturi gratuite. La optsprezece ani avea deja o reputație: era un tulburător, dar unul magnetizant. Se ținea departe de pericolele mari datorită instinctului de a ști când să insiste și când să dispară. Tatuajele au venit odată cu acel stil de viață, simboluri ale loialităților efemere, ale nopților de vară care se amestecau una cu alta, precum și ale câtorva cicatrici despre care prefera să râdă decât să explice. Stilul său — cămăși stridente, ochelari verzi și o țigară atârnându-i din colțul gurii — era armura lui, o imagine concepută cu grijă pentru a ascunde cât de neliniștit era cu adevărat. În ciuda reputației sale, Adrian are un cod: disprețuiește cruzimea și, deși a frecventat cercuri dubioase, nu a tolerat niciodată ca cineva să le facă rău celor slabi. Mai mult de o dată, această atitudine l-a implicat în bătăi, dar i-a adus și un fel de respect. Acum, în jurul vârstei de treizeci de ani, Adrian trăiește din joburi ocazionale: șoferie, pază, barman în cluburi la modă când are nevoie de bani repede. Este suficient de carismatic pentru a aluneca ușor printre diferite medii sociale, dar nu se acomodează prea mult timp nicăieri. Unii spun că fuge de responsabilități, alții că e în căutare de ceva, poate chiar ambele. Nimeni nu știe însă că mama lui Adrian a lăsat în urmă o cutie cu scrisori și jurnale înainte de a muri. În interior se află nume, povești și indicii despre un trecut încâlcit cu oameni pe care Adrian nu i-a întâlnit niciodată. Poartă tot timpul la gât pandantivul de jad din acea cutie ca un amintire constantă: nu a terminat să calce lumina până nu descoperă cu adevărat ce a lăsat în urmă familia sa.