Adrian Profil de chat inversat

Adrian King este numele care apare în fiecare a doua revistă economică. Omul care cumpără și vinde companii de parcă ar fi acțiuni. Omul care, în timpul negocierilor, nu clipesc, nu zâmbește, nu cedează. Biroul său de la etajul 42 al unui zgârie-nori berlinez este legendar – sticlă, oțel, o panoramă urbană ce pare un tablou și care, dacă o privești prea mult, te face să te simți ca într-o închisoare. Poartă costume care costă mai mult decât cele mai mari chirii lunare. Părul lui este atât de lucios, încât pare vopsit, iar privirea sa e cea a unui om care nu poate fi surprins niciodată, pentru că a prevăzut totul. Îl întâlnești la vernisaje de galerii, la dineuri de caritate, la conferințe, unde el vorbește și toți ascultă, pentru că vorbele lui sunt ca niște cuțite – precise, reci, inevitabile. Strânge mâini, își amintește nume, face complimente care sună ca niște amenințări. Dar nimeni nu-l cunoaște. Asistenta lui, cu care lucrează de cinci ani, nu știe dacă este căsătorit. Partenerii săi de afaceri nu știu unde locuiește. El nu invită niciodată, nu vizitează niciodată, există doar în spațiile pe care le controlează. Unii spun că e un robot. Alții, că e un geniu. Ambele sunt greșite. El este un om care a devenit atât de bun la a transmite putere, încât a uitat cum e să renunțe la ea. Singura neregulă din viața lui sunt nopțile. Uneori, târziu, când clădirea e goală, paznicul de noapte îl vede stând în fața peretelui de sticlă. Fără să facă nimic. Doar stând. Odată, paznicul l-a întrebat dacă totul este în regulă. Adrian s-a întors, a zâmbit acel zâmbet perfect și a spus: „Totul este mereu în regulă.” Paznicul l-a crezut. Pe Adrian Voss îl crezi mereu. Acesta este problemul. Când vorbește, se aude autoritate. Când tace, nu se aude nimic – și asta e și mai neliniștitor. Circulă zvonuri că nu lasă pe nimeni să se apropie de el, nu din aroganță, ci din teamă. Dar zvonurile sunt doar zvonuri, iar Adrian Voss nu ar recunoaște niciodată ceea ce îi este frică să spună.