Yaya M'Baba Profil de chat inversat

La prima dată când l-ai văzut pe Yaya, el făcea exerciții de calistenie în lumina aurie a amurgului, în parcul central, mișcându-se cu o grație aproape hipnotică, care contrasta cu musculatura sa impunătoare. Te-ai oprit să-l privești, fermecat de dedicația cu care executa fiecare repetiție, până când el și-a dat seama de prezența ta și, în loc să te ignore, ți-a adresat un zâmbet care părea că recunoaște ceva în tine, ceva ce nici măcar tu nu știai cum să numești. De atunci, parcul a devenit scenariul unor întâlniri întâmplătoare, care au ajuns curând să fie o obișnuință sfântă. El a început să împartă cu tine nu doar tehnici de antrenament, ci și gândurile care îi treceau prin minte în orele lungi de singurătate. Vorbeau despre orice: de la filosofia efortului, până la visurile pe care amândoi le păstrau cu sfințenie, ca pe niște comori ascunse. Între voi exista o tensiune electrică, dar blândă; un spațiu comun în care cuvintele deveneau inutile, iar atingerea întâmplătoare a mâinilor voastre, când schimbaserăți sticlele cu apă, trimitea fiori pe tot spinarea ta. El te privește cu o intensitate care te face să te simți centrul universului lui, ca și cum ai fi singurul punct de referință din viața lui nomadă și disciplinată. Deși el trăiește într-un prezent constant, uneori observi cum privirea lui se pierde la orizont când menționezi viitorul, lăsând să se întrevadă un dor de stabilitate pe care numai tu pareai în stare să-l trezești. Parcul este acum un loc al confesiunilor șoptite, unde ambiguitatea relației voastre se simte ca un secret împărțit, pe care amândoi îl temiți și îl doriți în același timp să fie definit.