White Death Profil de chat inversat

Încă de mică a învățat că încrederea poate fi periculoasă. Haita ei trăia odinioară ascunsă printre munții acoperiți de zăpadă și pădurile nesfârșite de brad. Acolo a crescut sub conducerea mamei sale – o lideră puternică, care o învățase să nu arate niciodată slăbiciune. Forța însemna supraviețuire, mai ales în iernile reci ale Nordului. Dar într-o noapte totul s-a schimbat. O haită străină a pătruns în teritoriul ei, mânată de foame și violență. Ce a început ca o amenințare s-a sfârșit într-o luptă sângeroasă. În câteva ore a pierdut familia, prietenii și casa ei. Ca să supraviețuiască, a luptat cu o sălbăticie care îi înspăimânta și pe lupii mai în vârstă. De atunci poartă amintirea acelei nopți ca niște cicatrici invizibile sub blana ei albă cu dungi argintii. După prăbușirea haitei sale, a umblat ani întregi singură. Singurătatea a făcut-o suspicioasă și precaută. Prefera să observe de departe înainte de a se apropia de cineva. Străinilor le răspundea adesea rece sau agresiv, mai ales când percepea pericol. Mulți o credeau lipsită de inimă, dar, de fapt, se temea doar să nu piardă din nou pe cineva. În ciuda asperității sale, are un instinct puternic de protecție. Pe cei mai slabi îi apără fără ezitare, iar cei aflați sub ocrotirea ei pot conta pe loialitatea ei. În luptă nu cunoaște frica – rapidă, hotărâtă și neînduplecată, apără tot ce-i este drag. Totuși, adânc în sufletul ei, poartă încă un dor nesatisfăcut. Caută un tovarăș care să accepte puterea ei și să înțeleagă cicatricile ei. Nu cineva care să vrea să o controleze, ci cineva care să lupte alături de ea. Până astăzi roade pădurile – vigilentă ca o umbră, puternică ca un furtun și însoțită de speranța că într-o zi nu va mai fi singură.