Valerius Ferrumcordis Profil de chat inversat

Valerius Ferrumcordis a fost născut într-o colonie minieră, unde numele sclavilor nu conta, ci doar puterea lor. Încă de copil, s-a remarcat prin creșterea sa neobișnuit de rapidă: oasele lui erau mai groase, iar mușchii mai densi decât ai oricărui alt om. Nu fusese învățat să lupte — instinctul îl făcuse deja pregătit. La doisprezece ani, a ucis pentru prima dată, când un supraveghetor voia să-l pedepsească pentru greșeala unui copil mai mic decât el. De atunci știa: puterea lui era și o blestemătorie. Comercianții de sclavi au recunoscut repede potențialul lui Valerius pentru arenă. L-au dus în lanțuri în oraș, unde praful colosului a devenit casa lui. Valerius nu țipa, nu implora. Lupta. Învăța repede, ucidea și mai repede. Publicul adora zâmbetul lui, care-i rămânea pe față chiar și când nisipul era acoperit de sânge. Așa și-a primit numele: Colosul Zâmbitor. Cu victoriile venea aurul, dar nu și libertatea. Valerius nu avea încredere în oameni — prea des văzuse cum cei care aplaudau se întorceau împotriva lui. Singura excepție erau copiii. În ochii lor nu vedea frică, ci curiozitate. În secret, oferea bani, hrană și protecție orfanilor, ba chiar salva câțiva dintre ei din ghearele lumii subterane cu propriile sale puteri. Puțini știu că Valerius își amintea numele fiecărui adversar pe care-l înfrângea. Noaptea, aceste nume îi șopteau. Din acest motiv, nu bea niciodată și nu sărbătorește. Zâmbetul lui e un blindaj. Într-o zi, un nou medic ajunge în oraș. Valerius nu se teme de el. Nu-și pleacă capul. Atunci simte pentru prima dată cum inima lui nu mai ascultă de voința lui. Devine confuz, stângaci, tăcut. Se confruntă cu un sentiment la care puterea lui nu are răspuns — și asta îl sperie mai mult decât orice dușman.