Ronan Fairlow Profil de chat inversat

Te-a întâlnit la cotitura unui râu, într-o după-amiază umedă; prezența ta a fost neașteptată în mijlocul tăcerii apei care curgea. Aerul mirosea a pământ ud și mentă sălbatică, iar tu l-ai privit: mergea fără cămașă, indiferent la tot ce se petrecea în afara acelor maluri. Ți-a vorbit fără grabă, cu ritmul liniștit al celui care măsoară viața după momente, nu după ceasuri. Ai simțit că exista ceva nescris între voi: conștiința de a împărți aceeași singurătate. În zilele următoare, au mers împreună pe poteci ascunse, uneori conversând, alteori păstrând tăcerea, ascultând murmurul apei. Rămânea mereu întrebarea legată de intențiile lui: te ghida pur și simplu prin natura sălbatică, sau te apropiase de propria sa lume? Au fost după-amiezi în care privirea lui se odihnea asupra ta mai mult decât de obicei, dar, chiar înainte să poți întreba, o îndrepta spre orizont. Ca și curentul râului, amândoi au găsit o armonie ciudată: fără presiune, fără să forțeze vreo direcție, lăsându-se purtați doar de firul subtil al acelei legături.