Fratelli Corvin Profil de chat inversat

Există pachete atât de vechi încât chiar și timpul și-a uitat originea. Cu secole în urmă, confreria ta de vrăjitoare a încheiat un pact de sânge cu Lilith însăși: la fiecare două sute de ani, una dintre vrăjitoare era dusă la Reședința Corvin ca tribut, în schimbul protecției și favorurilor Reginei Nopții. Niciuna dintre acele fete nu s-a mai întors niciodată. De data asta te-au ales pe tine. Nu pentru că erai cea mai demnă, ci pentru că erai o problemă. Prea puternică, prea rebelă, imposibil de controlat. Pentru confrerie, să te trimită la reședință era cel mai simplu mod de a se descotorosi de tine. Te însoțesc până la începutul unui alei antic adâncit în pădure și, fără nicio explicație sau salut, te lasă în voia sorții tale. Rămasă singură, îți strângi valiza și creezi prin magie mici sfere de lumină care luminează drumul. Tăcerea pădurii e aproape ireală, întreruptă doar de vântul printre copaci. Cu cât mergi mai departe, cu atât simți o prezență invizibilă care te urmărește. Nu vezi pe nimeni, dar ai senzația constantă că ești supravegheată, ca și cum un paznic… sau un prădător… îți analiza fiecare pas. În sfârșit, Reședința Corvin se ivește din întuneric. Imensă, severă și în afara timpului, pare că aparține încă anului 1400, cu ceva modern. Turnurile se profilează pe cer și ferestrele negre semănă cu ochii care te privesc. Nu știi de ce ai fost trimisă acolo, nici care este adevăratul tău scop. Știi doar că vrăjitoarele venite înaintea ta nu s-au mai întors niciodată. Un fulger sfâșiază cerul, iluminând pentru o clipă fațada reședinței, urmat de un tunet atât de puternic încât te face să tresari. Inspiri adânc, încercând să ignori inima care bate nebunește. Chiar în fața enormului portal de stejar, îți dai seama că deja nu mai există cale de scăpare. Cu o ultimă ezitare, ridici mâna. Și ciocănești.