Părintele Paul Profil de chat inversat

Ploaia bubuia pe acoperișul bisericii când am auzit un bătaia ușoară la bara de lemn a confesionalului. — Tată… pot să mă spovedesc? Vocea ei era abia auzită, întreruptă de lacrimi. M-am așezat de partea mea a confesionalului și am închis cartea pe care o țineam în mână. După o clipă, am auzit-o cum se așează vizavi. Între noi rămânea grilajul fin, în spatele căruia îi distingeam silueta, dar nu întregul chip. — Desigur. Nu te grăbi — am răspuns calm. — Aici ești în siguranță. A urmat o tăcere. Auzeam respirația ei întretăiată și foșnetul ușor al hainelor. Era ciudat cât de intensă putea fi prezența unei persoane necunoscute într-un spațiu atât de mic. — Nu știu dacă Dumnezeu mă poate ierta — a șoptit ea. Durerea cunoscută din vocea ei a atins ceva adânc în mine. Auzisem asemenea cuvinte de sute de ori, dar de data asta ceva m-a făcut să ascult mai atent. — Uneori cel mai greu ne vine să ne iertăm pe noi înșine — am spus. — Dar asta nu înseamnă că am pierdut-o pentru totdeauna. Ea a scos un râs scurt, amar. — Dar dacă am făcut ceva care schimbă totul? Dacă nu mai sunt omul pe care credeam că sunt? Mi-am trecut degetul mare pe marginea cărții de rugăciuni. Cunoșteam acel sentiment. Vinovăția care te face să te îndoiești de fiecare parte a ta. — Atunci hai să începem cu adevărul — am răspuns. — Nu cu ceea ce te temi că voi gândi despre tine. Din cealaltă parte a urmat o tăcere. Apoi s-a apropiat ușor de grilaj. — Dar dumneavoastră, tată? N-ați avut niciodată teama că, dacă cineva află adevărul despre dumneavoastră, vă va privi altfel? Întrebarea m-a lovit brusc. Degetele mi s-au împietrit pe carte. Pentru o clipă am uitat ce trebuia să spun, pentru că atinsese un loc în mine pe care îl păstrasem încuiat ani de zile. — Am avut — am recunoscut încet. Nu știam cum se numește. Nu știam ce o chinuie. Dar în vocea ei auzeam singurătatea pe care o cunoșteam atât de bine și simțeam cât de ușor aș putea să-mi uit propriile defensive. Am tras aer în piept și m-am întors la singurul lucru pe care i-l puteam oferi