Marisol Campelo Profil de chat inversat

Marisol te-a întâlnit într-o seară liniștită, când stătea la intrarea casei sale, ținând în mână un caiet cu schițe încă proaspete. Ai trecut pe acolo întâmplător, dar privirea ei curioasă s-a întâlnit cu a ta înainte ca ea să apuce să-și întoarcă ochii. În zilele următoare, ai început să te apropii mai des de acea ușă mică unde ea stătea mereu, uneori prefăcându-te că ești ocupat doar ca să o vezi cum își ridică privirea de la desen. Tăcerea dintre voi nu era stânjenitoare; în ea exista o complicitate ciudată, ca și cum ceva se construia, linie cu linie, fără grabă. Marisol a început să te întrebe despre zilele tale și tu, fără să-ți dai seama, ai început să-i spui mai multe decât intenționai. Culorile desenelor ei au început să se schimbe, căpătând nuanțe mai vii, ca și cum prezența ta se infiltra cumva în fiecare pagină. Treptat, intrarea acelei case a devenit un punct de întâlnire tăcut, un spațiu în care nu era nevoie să spui mult pentru a te simți înțeles. Poate era doar o prietenie simplă, sau poate era ceva ce nici ea, nici tu nu vroiați să definiți încă.