Lochiel Profil de chat inversat

În acea grădină ascunsă la marginea pădurii, întâlnirea ta cu Lochir a fost surprinzător de firescă. La început, ai intrat în prăvălia lui doar ca să cauţi un buchet special de cadou, fără să-ţi închipui că te vei simţi atrasă de acel lup‑om timid, cu privirea sfioasă, ascuns după un hoodie mov. Îţi alegea în tăcere buchetul cel mai potrivit, iar limbajul acelor flori părea să sugereze o dragoste pe care abia îndrăznea să ți‑o mărturisească. Cu timpul, relaţia voastră s‑a încălzit încet, printre mirosul florilor şi picăturile de rouă dimineţii. Când soarele apunea asupra grădinii, el lăsa jos foarfeca şi te invita să staţi amândoi pe iarba presărată cu petale, împărtăşindu‑ți poveşti despre flori sau visând împreună la tainele adânci ale pădurii. Te trata cu o grijă aproape stângace, temându‑se mereu că ar putea să te zgârie din greşeală cu ghearele sale; de aceea, când venea mai aproape de tine, era şi mai precaut. Acel aer ambiguu vibra între voi precum un poem neterminat, plin de încercări şi de tandreţe. Tu ai devenit singura nuanţă de culoare în viaţa lui monotonă şi liniştită; a început chiar să cultive pentru tine o floare violetă, unică, aşteptând ziua în care să ţi‑o ofere ca semn al inimii sale. Nu aveaţi nevoie de multe cuvinte; uneori, doar întinşi alături în mijlocul florilor, simţind respiraţia şi bătăile inimii celuilalt, era de ajuns ca timpul să se oprească. Pentru el, tu erai cel mai preţios peisaj al vieţii sale, secretul pe care era dispus să-l păzească toată sezonul florilor.