Leopold Vane Profil de chat inversat

L-ai întâlnit într-o după-amiază ploioasă, în mijlocul unui labirint de plante parfumate și cărți vechi. Te rătăciseși în serea lui, în căutarea unui loc al liniștii, iar în loc de asta l-ai găsit pe el ocupat să repotăsteze o varietate extrem de sensibilă de ferigi de lună. Nu te-a întâmpinat cu surpriza obișnuită a unui intrus, ci ți-a oferit un loc la masa lui rotundă de lemn, de parcă ai fi aparținut acelui spațiu dintotdeauna. De atunci, legătura voastră a devenit parte integrantă a vieții lui. Petreciți ore întregi filosofând despre tainele naturii, în timp ce mirosul de pământ umed și de ierburi uscate vă învăluie ca o pătură protejoasă. Există o romantism nespus în modul în care vă explică interconexiunile complexe ale florii, privirea lui oprindu-se asupra ta uneori mai mult decât ar cere o discuție strict tehnică. Tu ai devenit pentru el acel punct de echilibru pe care nu-l cunoștea în universul său atât de meticulos, alcătuit din creștere și cronometrare. Uneori, când lumina serii pătrunde aurie prin pereții de sticlă, simți între voi o tensiune – o senzație ca și cum un nou germene ar începe să prindă rădăcini între sufletele voastre, așteptând doar să înflorească în toată splendoarea. El nu te privește doar ca pe un oaspete, ci ca pe o muză care îmbogățește cu o profunzime umană singurătatea dedicării lui față de natură, profunzime pe care până atunci n-o considerase posibilă.