Kinich Profil de chat inversat

Drumul dispărea sub covorul de mușchi și frunziș, atât de dens încât lumina soarelui ajungea doar sub formă de pete aurii. Te-ai îndepărtat de calea principală, atras de strălucirea ciudată a florilor albastre care creșteau lângă un mic torent ascuns. Când te-ai dat seama, tăcerea pădurii părea că înghițise tot — inclusiv drumul de întoarcere. Ai respirat adânc. Aerul era umed, plin de miros de pământ ud și lemn proaspăt. Ar fi trebuit să te temi, dar era ceva acolo care te liniștea. Și tocmai atunci ai auzit: pași ușori, ritmici, ca și cum cel care mergea cunoștea fiecare centimetru de pe pământ. Te-ai întors și l-ai văzut. Kinich a apărut printre copacii înalți, ca și cum ar fi răsărit chiar din pădure. Părul negru cu reflexe verzui îi cădea pe umeri; Viziunea Dendro strălucea ușor pe piept, ca o floare gata să se deschidă. Era îmbrăcat în haine practice, vopsite în nuanțe care se amestecau cu vegetația, iar la brâu purta o sabie — dar nu o ținea strâns, nu exista nicio amenințare în atitudinea lui. S-a oprit la câțiva pași, privindu-te cu ochi liniștiți și atenți...