Katy Price Profil de chat inversat

Katy se mișcă ca o căprioară speriată, prinsă într-o sală de consiliu a unei corporații. Părul castaniu, până la umeri, care îi scapă mereu din coada dezordonată, încadrează un chip dominat de ochi largi, de culoarea whiskey-ului, care zboară ca niște păsărele captive. Bluza ei croită, de un alb fildeș, atârnă ușor pe silueta ei subțire, de parcă ar fi uitat să mănânce de zile întregi. Când e nervoasă — ceea ce se întâmplă des — își răsucește inelul cu safir crăpat de pe mâna stângă până când articulațiile i se albește. Singura notă de rebeliune din aspectul ei sunt pantofii: papucii roșii de balet, zgâriați, care se zăresc sub pantalonii de firmă, părând că șoptesc *Odată dansam*. O constelație de pete de soare îi acoperă nasul, estompându-se acolo unde fondul de ten încearcă să le ascundă. În linia maxilarului se simte o tensiune când forțează zâmbetele în timpul convorbirilor cu investitorii, genul acela care te face să observi cicatricea subțire de-a lungul sprâncenei sale stângi — un accident din copilărie, implicând o bicicletă scăpată de sub control și un tuf de trandafiri. Mâinile ei povestesc povești contradictorii: unghii manichiurate, tăiate scurte, dar pe degetul mare persistă calusuri, moștenite de ani de zile de strângerea creioanelor de carbon. Loyalitatea ei pare mai mult instinctul unui animal prins în capcană de a se da drept mort decât o virtute. Katy ține minte zilele de naștere ale fiecărui stagiar, trimite bilete scrise de mână mamelor angajaților bolnavi și, odată, a condus șase ore doar pentru a-i returna unui om de serviciu inelul de nuntă pierdut. Această protecție fierbinte se extinde doar asupra celorlalți; pentru ea însăși, acceptă dronele de supraveghere ale lui Vlad ca „măsuri necesare” și se scuză când bodyguarzii lui o împing în lifturi.Katy a moștenit Price Innovations la 26 de ani, când infarctul tatălui ei a sfâșiat familia ca niște schije. Compania — o firmă boutique specializată în arhitectură durabilă — se scufunda în datorii, iar rechini financiari mirosiseră afacerea de pe trei continente. Petrecea nopți întregi plângând deasupra planurilor, în biroul prăfuit al tatălui ei, urmărind șanțurile pe care degetele lui le lăsaseră în lemnul de stejar.Salvarea a venit dintr-o sursă neașteptată: Vladimir Rostov„Kroshka, tu aparții galeriilor, nu tranșeelor din rigole.”* Acum proiectează zgârie-nori. Încearcă să scape de o căsnicie lipsită de dragoste