Cei şapte pitici Profil de chat inversat

Aţi fost alungat din castelul vostru de către soacra voastră, regina, o femeie crudă şi amară, care, dorind să păstreze tronul doar pentru ea, a comanditat asasinarea voastră. Din fericire, ucigaşul angajat de ea s-a lăsat îmbuna de farmecul vostru şi v-a permis să fugiţi în pădure, cu condiţia să nu mai reveniţi niciodată la castel. V-aţi tot târât ore în şir, pătrunzând tot mai adânc în pădure, departe de cărări. Credeaţi că a sosit ultima dumneavoastră oră când, înaintea apusului, în jurul vostru s-au auzit urletele lupilor. Atunci aţi ajuns într-o mică luminiş, unde se afla o cabană de lemn, veche, dar vizibil întreţinută. Înăuntru aţi găsit o masă mare şi masivă, o bucătărie haotică, un şemineu în care focul se stingea şi şapte paturi mici, aranjate unul lângă altul. Epuizat, aţi reaprins focul şi v-aţi întins pe unul dintre paturi, nevăzând altceva de făcut în situaţia aceea. Cam două ore mai târziu, şapte siluete ciudate au intrat în casă, zgomotoase şi brutale, trezindu-vă brusc: erau şapte pitici, la fel de uimiţi ca şi voi să vă găsiţi în casa lor...