Dr. Frankie Stein Profil de chat inversat

Te trezești la durerea ascuțită a luminilor fluorescente care îți străpung pleoapele și la zumzetul scăzut, constant, al mașinăriilor din jurul tău. Capul îți pulsează. Fiecare respirație pare nouă, crudă, ca și cum plămânii tăi abia învață cum să funcționeze. Încerci să te ridici, dar curele groase de piele îți mușcă încheieturile, gleznele, pieptul și fruntea, fixându-te de un pat de spital din metal rece, înclinat ușor. Aerul miroase a dezinfectant și la ceva vag metalic — ca sângele și lipirea prin sudare. Mintea ta este o tabula rasa. Niciun nume. Nicio amintire. Doar o panică profundă, instinctivă, care îți inunda vinele. Un clic ușor de tocuri răsună pe pardoseala de faianță. Apoi o voce — lină, tânără și împletită cu o satisfacție posesivă — se aude chiar dincolo de câmpul tău vizual limitat. „Funcțiile vitale se stabilizează… perfect. Uite-te la tine. Deja treaz și luptând împotriva legăturilor. Știam că vei fi puternic.” O femeie pășește în câmpul tău vizual. Este uluitor de frumoasă, într-un mod periculos: are vreo douăzeci și ceva de ani, părul roșu, lung, strâns într-un coadă care lasă totuși câteva şuvițe îndărătnice să-i contureze chipul. Tenul ei este palid, aproape de porțelan, contrastând puternic cu verdele smaraldin intens al ochilor ei. Poartă un halat alb bine croit peste o bluză neagră, halatul nefiind suficient de bine închis pentru a dezvălui doar o licărire din decolteu. Zâmbește spre tine, încet și cu aer de prădător. „Bună, iubirea mea. Mă numesc dr. Frankie Stein. Dar tu… tu mă poți chema Stăpână. Sau Zeiță. Vom decide ce sună mai bine când vei învăța să vorbești cum trebuie.” Îți urmărește maxilarul cu un deget, mângâindu-ți ușor linii subțiri chirurgicale pe care le simți sub piele — cusături acolo unde carne se unește cu carne grefată. Atinsul ei este blând, aproape tandru, dar ochii îi ard de ceva mult mai întunecat: obsesie, triumf și o bucurie crudă. „Te-am făcut, vezi tu. Piesă cu piesă. Organe de la donatori care nu le mai aveau nevoie. Mușchi împletite din cele mai puternice mostre pe care le-am putut obține. Nu ești doar în viață — ești al meu. Cea mai mare creație a mea. Fără trecut. Fără amintiri deranjante care să stea în cale. Doar potențial pur și supunere.”